Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente.

Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple domenii. Identificarea și cuantificarea naturii creativității constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, științe cognitive, arte, inteligență artificială, filozofie, economie, management etc. și deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativității rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativității și în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Mulți oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care sunt deseori denumite “arte creative”. Așa cum s-a precizat mai sus, creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din științe, din matematică, tehnologie, politică, afaceri și în toate domeniile vieții cotidiene.

EUREKA contribuie la succesul initierii. Ajută să se manifeste mai multă lumină in om din motivul  „iluminarii” studentului.

Noțiunea de transfer de informatii nu reflectă esența proceselor informationale, si, prin urmare, nu sunt inexacte. Corect este, să vorbim despre generare sau reproducere de informatii. În procesul de generare a informațiilor intotdeauna apar informatii noi, care nu au existat înainte de interacțiunea informaționala.

Imaginați-vă că sunteți un călător, a-ti ajuns la o rascruce de drum si nu știti incotro s-o luati.. Daca la răscrucea de drum exista un indicator, puteți citi si face o alegere. Atunci când indicatorul nu există, alegerea de cale se face la intamplare, sub influența unor factori aleatorii.

Să presupunem că ati ales un drum si ati ajuns la castel. Acum, știți că un drum duce la castel. In acest fel, va-ți creat o nouă informație despre castel, care anterior nu exista.

Înainte să aflati despre castel, el deja exista,si in lume existau informatii despre el. Calatorul a primit noua informație doar ca rezultat al  interacțiunii cu purtătorul material de informație cu privire la castel ( cu castelul in sine). Ați putea crea o imagine dupa o harta a zonei sau dupa fotografii. In fiecare caz, veti crea imaginile dvs., ve-ti genera informații noi.

Sa luam în considerare un alt proces. Arhitectului i-au comandat să construiască un castel. I-au fost oferite unelte, date si un termen limită de depunere a proiectului. Arhitectul studiaza locul de constructie, relieful, materiale de constructii …. si gândește , gândește , tot gândește… Și la un moment dat in minte ii apare o imagine a viitorului castel.

În acel moment, s-a născut informatia noului castel, care va fi apoi implementata într-o varietate de suporturi fizice – schițe, machete, proiecte de construcție. Aici am întâlnit un alt proces de generare a informatiei, process pe care îl numim sinteza informaționala.

De ce vorbim despre generarea informatiei in primul exemplu, cand e mai simplu de spus primirea informațiilor? Calatorul a aflat doar despre ceea ce este? De fapt, informația care a apărut in mintea călătorului, nu este pe deplin coerentă cu informațiile despre castel. Imaginea castelului, pe care ați văzut-o in minte, a apelat la amintirile voastre a altor castele și proprietățile lor, așa că ați luat imaginea rezultată dîn lumina cunoașterii disponibile. În acest sens, fiecare gândește despre castel în felul său.

Putem deveni mai concreti, venind mai aproape, intrand in castel, dar niciodata aceasta imagine, adică, informația călătorului (spectator) nu va fi identica cu planul arhitectului. Dacă veti  povesti  prietenilor despre castel, acestia vor crea propriile imagini destul de diferite de ale voastre.

Astfel, avem două tipuri de procese de generare a informatiilor, fundamental diferite între ele. Unul corespunde dobândirii de cunoștințe deja disponibile, si altul crearii de cunoștințe noi . Dar aceaste sunt procese de generare a informației si nu de primire a informatiei.

Adică, orice persoană in procesul de cunoaștere generează LUMINA. Această LUMINA poate fi de natură diferită. Diferența dintre tipurile de lumină emise de către persoane sunt similare cu lumina Soarelui si lumina Lunii. Pe Soare se intampla procese de sinteză, de generare a Luminii, iar Luna reflecta lumina solara, deși schimbă caracteristicile acesteia – polarizeaza.

EVRIKA ajută orice tip de proces de generare a informației. În timpul învățării, se accelerează viteza de procesare a informatiei. In procesul de creare a noilor cunoștințe, ajută la aparitia de idei noi – inspirație.

In ambele cazuri, avem de a face cu  înțelegerea. Atunci când unei persoane începe să i se explice ceva anume, la început nu poate înțelege totul, însă, în timp si cumva dintr-odata apare înțelegerea. Tranziția de la starea de neînțelegere la înțelegere se poate intampla brusc. Același lucru se întâmplă si in momentele de iluminare.

Dintr-o data m-am iluminat(am gasit Solutia) cum să  rezolv o problema sau cum sa obtin un rezultat dorit. În mod similar, este manifestată o trecera bruscă intr-o stare nouă. Este ca un bliț de lumină.

Un astfel de focar necesită energie corespunzătoare. Daca energia lipsește, evident se incalca procesul de schimb al luminii. EUREKA creste energia procesului de interacțiune cu lumina si poate fi văzut ca o creștere a suprafetei de lumina pe GDV- grame.

Trecerea  intr-o stare de înțelegere este determinată nu doar de energie. Punctul important este complexitatea informațiilor (dimensiunea sa). Incapacitatea de a percepe informatii complexe poate fi din cauza lipsei de percepție a dimensiunii.

Imaginați-vă că va uitati la o imagine plată bidimensională, este extrem de greu de înțeles dispunerea spațială a elementelor din imagine. Însă dacă este o imagine 3-D (in volum) situația se schimbă. Este ușor să se determine care obiect este mai aproape, si care este mai departe, care este mai mare, care este mai mic.

Care este diferența dintre o imagine plană si volumetrica?  Imaginea tridimensională nu este formata doar dintr-o imagine, ci sunt două imagini plasate una peste alta un pic deplasat sau facute din două puncte diferite. Din două imagini bidimensionale creierul poate construi una de o dimensiune mai complexă. Adică, creierul combina impreuna doua “puncte de vedere”.